1366 poze   34024 vizite
Albume
a ContactAlbastru Vienez   Mascul AAnimale din curtea mea   Pui hibrizi gaina 03 2014Argintiu Francez-arhiva   Fem 1      cuib din 26 03 2015   Fem 2      cuib arg 26 03 15   Femela arhiva      Cuib din 14 11 2014      Pui din 05 2014      Pui din 08 2014   Femela-vanduta      cuib din 20 08 2014   Mascul 2-arhiva   Mascul vandut   pui din 25 03 2014   pui din ianuarie 2014Berbec german   Fem 1 neagra      Cuib din 28 11 15   FEMELA ALBA-arhiva   FEMELA HAVANA-MANTULAT-arhiva   FEMELA NEAGRA-arhiva   FEMELA NEGRU-MANTULAT--arhiva      cuib din o9 06 2014   FEMELA 2 ALBA      cuib din 17 03 15   FEMELA 4 HAVANA -arhiva      cuib din 01 04 15      cuib din 08 11 2014   FEMELA ALBASTRU-arhiva      Ciub din 28 10 2014      Cuib din 18 04 15      CUIB DIN O3 08 2014   FEMELA GALBEN-MANTULAT -arhiva   M 1 ALB   M 3 Albastru   M 4 Havana mantulat   M ALBASTRU vandut   M GALBEN-arhiva   M2 THURINGER   pui din 14 04 2014   PUI DIN 19 12 2013Bibilicile mele-arhivaBurgunder rosu -ARHIVACalifornian   californian   femele 2014      F 1 vanduta arhiva      F2 vanduta arhiva   mascul californian vandut   pui californian      din o3 2014Calimanesti-CaciulataCLOCI IN PLINA ACTIVITATECustile meleDE CE URI DIN VIATA DE IEPURARDe prin tara   partia vidra-obarsia lotrului      obarsia oltului         Medias   Pe varful CoziaDe vanzare -trimit in tara cu acordul parteneruluidin o5 2014Fetele lui tataGAINILE MELEHibrizi februarie 2013 arhiva   ALTI HIBRIZI arhiva   din 19 08 2013      din 31 08 2013   DIN 29 07 2013Lessy-ciobanesc germanNEO ALB arhiva   achizitiiNeo rosu-arhivaPAZA IEPURASILOR   CoraPentru   pentru vali dragasani   pt marian neo albpoze rasa rex tricolorPui hibrizi-arhivaRex dalmatian   cuib din 24 03 15Rex dalmatian tricolor   Femela      Cuib din 09 2015      cuib din 23 o3 15   MasculSacrificari   retete de pregatire a iepureluiTRATAMENTE IEPURI   sa discutam despre bolile iepurilor nostriUrias german   Pui de urias   UG galben femela 1 ARHIVA      pui din 04 02 2014      Ug galben femela 2 -vanduta   Urias german chinchila      pui din 12 05 2014   Urias gri fierUrias german gri   FEMELA -arhiva   Femela 2      cuib din 04 15   Femela 3      cuib din 30 03 15   Femela 4      cuib din 03 03 15   MASCUL 1

membru din 20 martie 2013

TRATAMENTE IEPURI

CUNICULTURA ... aceasta profesie este foarte bine dezvoltata
în Europa, unde se realizeaza, de altfel, 85% din productia mondiala.

Cei mai mari producatori de carne de iepure la ora actuala sunt Rusia, Ucraina, Franta si Spania.

Carnea de iepure este o carne usoara, savuroasa si deosebita de celelalte feluri de carne pe care le consumam in mod curent.

Ea este asemanatoare din punct de vedere organoleptic cu cea de pasare, prezinta marele avantaj ca este saraca in grasimi si este aproape lipsita de colesterol, prin urmare este recomandata persoanelor care tin dieta si celor care sufera de diverse boli, cum ar fi cele de inima.
La ora actuala , cei mai mari consumatori de carne de iepure din Europa sunt italienii si francezii.
Dupa parerea unor crescatori cu experinta, cunicultura are sansa sa devina o ocupatie deosebit de profitabila in tara noastra, deoarece carnea de iepure este ferita momentan de bolile care afecteaza celelalte animale a caror carne este consumata în mod curent (boala "vacii nebune", pesta porcina , gripa aviara s.a.).
Practic, cresterea iepurilor de carne este o afacere deosebit de profitabila, deoarece aceste animale se înmultesc repede, nu sunt pretentioase si pot fi valorificate în cicluri de cate trei luni.

Concurenta în acest domeniu este foarte mica în Romania.




Tratamente preventive la iepurii de casa
Albastru de metilen – de doua ori pe luna.
- 1 data pe luna se adauga AD3E 2mml pe un litru de apa de baut timp de 5 zile ( AD3E fixeaza calciu din mancare in corp)


- 1 data in 3 luni se adauga in apa 2mml de Enrofloxacina intru-un litru de apa de baut
( deparazitare interior)
- pui la 6 - 8 sapt se vaccineaza cu Mixohipra-H
- adulte se vaccineaza cu Mixohipra-H de doua ori pe an (de regula in luna martie si septembrie)
- Colitrim un mg. de la 3-4 saptamani / un litru de apa timp de 5 zile ( preventiv pentru balonari). Cand se umfla trebuie si atunci
- Ivermectina ( paraziti interni ) si Albendazol ( purici )
Vaccinarea corecta a Iepurilor de casa - Sfaturi
Un iepure fericit este un iepure sanatos.

Iepurii ca si oamenii sunt expusi in orice moment atacurilor din partea multitudinii de agentii patogeni (bacterii, virusuri).

Un sistem imunitar puternic ii protejeaza impotriva acestori atacuri si astfel iepurasul nu are de suferit.

Pentru ca la varste fragede imunitatea iepurilor e insuficient formata este necesar sa se intervina din exterior pentru a stimula formarea anticorpilor impotriva diferitelor boli, care pot afecta specia respectiva.

Acest lucru se poate face numai prin vaccinare.

Ce este vaccinul ?

Vaccinul este un preparat biologic cu proprietati antigenice care declanseaza raspunsul imun.

Cu alte cuvinte vaccinul aduce in contact organismul cu un agentul patogen care este atenuat sau inactivat, in urma vaccinarii formandu-se anticorpi specifici care la un viitor contact cu patogenul respectiv il vor recunoaste si il vor neutraliza.
Cand trebuie vaccinat un iepuras ?

La nastere iepurasii nu sunt imuni la boli.

Totusi ei au primit o cantitate de anticorpi din sangele mamei, prin placenta.

Alta cantitate importanta de anticorpi vine odata cu primul lapte supt, numit colostru.

Insa de aceasta sursa vor fi privati dupa 24-48 de ore.

Puiul este protejat doar impotriva acelor boli pentru care mama sa a fost imunizata.

De asemenea, o cantitate mai mare de anticorpi primita de la mama asigura o protectie mai buna a iepurasului.

Anticorpii materni au insa eficacitate doar cateva saptamani, de aceea este foarte important sa se intervina din afara pentru stimularea imunitatii prin vaccinare.

Varsta la care trebuie vaccinat puiul este diferita de la specie la specie.

In cazul iepurasilor, prima vaccinare trebuie sa se faca la varsta de 6 ( sase ) saptamani.

Este foarte important ca inainte de efectuarea primului vaccin exemplarul sa nu vina in contact cu alti iepuri sau sa fie scos afara, pentru a nu fi expus riscului contractarii vreunei bolii pentru care nu a fost pregatit.

Pentru ca anticorpii sunt activi doar o anumita perioada de timp, este necesara revaccinarea impotriva anumitor boli, la intervale de timp specifice fiecarui vaccin in parte.

Aceasta se numeste vaccinare de intretinere si are loc din 6 in 6 luni, adica de 2 ori pe an .

Vaccinul nu produce imunitatea imediat.

Este nevoie de o perioada de timp de la cateva zile la cateva saptamani pentru ca antigenii sa fie recunoscuti, pentru ca sa se raspunda prin anticorpi si ca sistemul imun sa memoreze.

De ce unii iepuri vaccinati tot mai contracteaza boala ?

Pentru ca vaccinul a fost inactivat la un anumit nivel sau pentru ca toata imunitatea animalului a fost suprimata la un moment dat.

Inactivarea vaccinului poate fi cauzata de: febra, anticorpii materni sau alte boli active la momentul vaccinarii.

De asemenea erori in administrarea vaccinului sau nerespectarea intervalelor de timp pot cauza ineficienta lui.

Vaccinarea iepurilor se face indeosebi contra mixomatozei si bolii hemoragice virale(BHV).

Vaccinarea se poate face cu vaccin monovalent(pentru o singura boala) sau bivalent (pentru ambele).

Vaccinul romanesc se numeste MIXOHEMOVIROVAC este produs de SC ROMVAC COMPANY, este vaccin viu, la 10 doze flaconul, are 2 componente, care se amesteca si se foloseste in max.20 min dupa reconstituire.

De asemenea, rezultate bune in combaterea celor 2 boli susmentionate pot da si vaccinurile straine cum ar fi Pestorin Mormyx produs de Bioveta ( Republica Ceha ) care are tot 2 componente care trebuie mestecate si aplicate subcutanat fiecarui animal intr-o doza de 1 (un) mililitru.

Metoda de amestecare este simpla: scoatem cu seringa continutul unui flacon si il introducem in celalalt flacon, dupa care agitam bine si lasam sa se limpezeasca.

Flacoanele pe care le-am inceput , trebuie obligatoriu folosite ( ele nu se vor pastra in frigider pentru a continua vaccinarea a doua zi, este exclus asa ceva ).

Dupa vaccinare, iepurii nu vor putea fi sacrificati timp de minim 7 (sapte) zile datorita unor posibile reactii locale.

In zonele unde evolueaza una din cele 2 boli, sau unde tintarii sunt prezenti in numar mare, vaccinarea se poate face si chiar si de 3 ori pe an.

Deparazitarea dinaintea vaccinarii este benefica instalarii imunitatii.

Se pot vaccina femelele gestante, recent fatate, chiar si animale slab intretinute sau cu boli cronice.

Este de preferat este ca vaccinul sa fie cumparat din surse oficiale si sa fie pastrat corespunzator.

Se administreaza subcutanat (adica sub piele) in doza de 0.5 ml, indiferent de virsta si greutate.

Zona anatomica unde se poate face vaccinarea este pielea din spatele gatului ( imediat dupa urechi ).

Este bine ca vaccinarea iepurilor sa fie facuta de 2 persoane ( una tine animalul iar cealalta introduce serul subcutanat ).

Ca procedura corecta , pielea din spatele gatului va fi prinsa intre doua degete si ridicata, indepartata putin de sira spinarii dupa care va fi introdus acul seringii si vom impinge pistonul lent pana la introducerea a 0,5 mililitri sub piele.

Pasul urmator este sa scoatem acul repede si cu atentie , apoi sa masam usor zona unde a fost aplicat.

Vaccinarea este o procedura simpla si benefica iepurasilor. Ea ii fereste de boli pe iepuri si ii pastreaza puternici si vioi tot timpul anului.


Anatomia Iepurilor de Casa - Informatii Generale


Punerea in valoare a potentialului de crestere a iepurilor este strict dependenta de nivelul calitativ al hranei. Iepurele, la fel ca toate celelalte rozatoare, are dintii intr-un permanent proces de crestere, motiv pentru care necesita hrana de cel putin doua ori pe zi.

Daca ii vom oferi nutreturi cu consistenta tare,prin care sa isi realizeze tocirea dintilor, problema este rezolvata. Daca ii vom oferi doar nutreturi de o consistenta slaba , dintii sai vor creste prea mult , ceea ce inseamna ca la un moment dat va fi pus in imposibilitate de a se mai hrani , de a mai putea sa mestece.

In hranirea iepurilor de casa trebuie sa se tina cont de faptul ca musculatura stomacului sau este slab dezvoltata, cu exceptia orificiilor de intrare si iesire din stomac (cardia si pilor).

Musculatura puternica a intrarii in stomac (orificiul cardia) face practic imposibil actum vomitarii la iepure.

Aceasta particularitate devine mortala pentru iepure in cazul consumarii de nutreturi toxice (iepurele se va balona si va muri).

Alta informatie importanta este aceea ca musculatura puternica a iesirii din stomac (orificiul pilor) , face ca stomacul iepurelui sa nu se poata goli decat sub presiunea altor furaje ingerate .

Din acest motiv, iepurele consuma mici cantitati de furaje ( 1- 4 grame la un tain ) , dar aproape continuu. In 24 de ore , iepurele va consuma 70-80 de tainuri , durata fiecarui tain avand cam 1-2 minute.

Ritmicitatea ingerarii nutreturilor in aparatul digestiv va asigura iepurelui un bun tranzit gastrointestinal si o digestie normala.Atentie : Un interval mai mare de 7-8 ore intre tainuri va produce iepurelui deranjamente gastrointestinale.

Tocmai de aceea este foarte important ca urechiatii sa aiba in permanenta la dispozitie furaje de buna calitate , in caz contrar vor aparea mortalitati mari.
APARATUL DIGESTIV LA IEPURI
Cecotrofia ( sau reingestia crotinelor )

La neamul iepuresc , datorita constructiei tubului digestiv, cecotrofia constituie un act fiziologic normal si absolut necesar.

La animalele rumegatoarele (ex: vaca,oaia ) actiunea microorganismelor asupra hranei ingerate are loc in prima parte a aparatului digestiv (stomac si intestin subtire) iar substantele cu valoare nutritiva sunt repede absorbite in organism datorita suprafetei mari de digestie.

La iepure (rozator) microorganismele intalnesc hrana abia in partea finala a aparatului digestiv , adica in cecum .

La specia umana, apendicele vermiform (care ne creeaza uneori probleme medicale) este o reminescenta a cecumului.

La iepure cecumul este un organ care are un rol foarte important in digestie.

Hrana stationeaza aici aproximativ sase ore, timp in care microflora bacteriana actioneaza asupra bolului alimentar , rezultand elemente nutritive importante. De aceste elemente nutritive, iepurele va beneficia numai reingerand (mancand) propriile sale excremente sub forma de crotine moi.
Cecotrofia debuteaza la puii de iepure cam pe la varsta de 3 saptamani , adica in perioada cand incep sa consume furaje celulozice (iarba uscata,etc).
Hranirea Corecta a Iepurilor de Casa

CE FEL DE HRANA VOM OFERI IEPURILOR ?

In cadrul sistemului familial de crestere a iepurilor (in gospodarie) , vom folosi pentru furajere fan si graunte de cereale. Acestea le vom pune la dispozitia urechiatilor , fie ca atare (asa cum sunt),fie prelucrate prin procedee mecanice simple (macinare, tocare, zdrobire,etc).

Hranirea cu nutreturi din gospodarie se completeaza in cazul sistemului semiintensiv de crestere cu supliment furajer concentrat. In urma acestui sistem de hranire , iepurele se va ingrasa cu aproximativ 25 de grame pe zi.

Furajele vor fi oferite in hranitori speciale (jgheaburi pentru nutreturi) , altfel iepurii vor face risipa de hrana , imprastiind furajele pe podea si calcandu-le, ceea ce le va face improprii consumului.

NUTRETURI FOLOSITE :

Furajele verzi

Sunt ierburi provenite de pe pajisti de buna calitate , amestecate cu lucerna si trifoi si pot reprezenta cam 50 - 100 % din hrana iepurilor .

Furajele verzi nu se ofera proaspete, ci la o zi dupa ce au fost cosite ( acestea nu vor fi lasate la uscat la soare ci la umbra ).

In nici un caz insa , nu vom oferi ca hrana iepurilor furaje verzi , daca :
sunt ude cu roua ;
sunt prafuite ;
sunt impurificate cu pamant ;
contin plante posibil toxice .
De asemenea , nu vom recolta niciodata furaje verzi de pe terenuri fertilizate excesiv cu ingrasaminte azotate sau de pe terenuri unde s-a efectuat tratamente cu substante chimice (ex. pesticide ).

Fanurile de lucerna, trifoi si graminee

Acestea sunt destul de bogate in substante nutritive si au calitatea de a asigura volum mare ratiei si suficienta celuloza pentru desfasurarea normala a digestiei.

Este preferabil sa utilizam mai mult fanul de trifoi , deoarece in cazul celui de lucerna iepurii au tendinta de a consuma doar frunzele, provocand o mare risipa.

Pentru iepurii adulti si chiar pentru tineret, fanurile pot constitui singura sursa de hrana pentru toata durata sezonului rece.

In afara acestei perioade, fanurile pot avea o pondere in ratia zilnica de 40 - 50 %.


Furajele grosiere

Furajele grosiere , paiele, vor fi introduse in hrana iepurilor doar pentru a corecta ingestia de substanta uscata si celuloza ( adica in cazul in care le-am oferit anterior prea multe furaje suculente cum ar fi ,de ex. sfecla furajera).

Paiele au un efect favorabil asupra starii de sanatate a efectivelor de iepuri in randul carora exista cazuri de enterita (diaree).

Tocmai de aceea administrarea furajelor de acest tip trebuie sa fie o masura de prevedere (de igiena alimentara) si nu doar un mod de a combate o boala digestiva aparuta deja.

Morcovul


Reprezinta nutretul preferat al iepurilor, datorita gustului sau placut si dulce.

Sfecla furajera


Poate fi administrata in cantitati moderate. Frunzele de sfecla furajera vor fi administrate iepurilor in cantitati foarte mici , intrucat contin oxalati (substante ce provoaca diaree si intoxicatii).
Grauntele de cereale


Grauntele (ovaz, grau, orz, secara, porumb ) se pot administra intregi sau macinate.

In cazul macinarii utilizarea lor digestiva va creste.

Tarata (care este un produs secundar al macinarii grauntelor) poate fi folosita numai in cantitati mici , deoarece are efect laxativ.

Boabele de soia si mazare


Pot fi utilizate doar in cazul iepurilor adulti (maxim 20 %) din portia zilnica. Pot fi oferite ca atare sau dupa tratarea lor termica (fierbere).

HRANIREA IEPURILOR IN CRESCATORIILE INTENSIVE

In cadrul fermelor specializate in cunicultura , exista cerinta intensificarii proceselor de crestere. In ferme vor fi utilizate tehnologii de preparare a furajelor care sa permita o productivitate ridicata. Cel mai performant sistem de preparare din acest punct de vedere este granularea ( este vorba de compactarea mecanica a sortimentelor furajere maruntite ).

Prin granularea furajelor se obtin cateva avantaje majore :
timpul de conservare a furajelor creste;
temperatura din timpul compactarii imbunatateste starea sanitara a furajelor;
creste digestibilitatea si randamentul de valorificare al hranei;
se evita consumul preferential al furajelor (iepurii nu mai pot alege);
se previne aparitia unor afectiuni a cailor respiratorii .

Iepurii tineri hraniti astfel realizeaza 1 kg de spor in greutate pentru fiecare 2,5 - 3,5 kg de nutret granulat.
Informatii si reguli despre Inmultirea iepurilor in crescatorii
Ati auzit vreodata expresia: Se inmultesc ca iepurii ? Reusita cresterii iepurilor de casa si obtinerea de profit,depinde in mare masura de organizarea atenta a procesului de reproductie.

In cazul cresterii iepurilor de casa in sistem gospodaresc (adica in custi amplasate in curte, unde nu putem controla factorii de mediu cum sunt: temperatura, umiditatea, curentii de aer si lumina) este recomandabil ca reproductia iepurilor sa se faca doar in perioada aprilie-septembrie .

Pe timpul iernii vor fi mentinute doar exemplarele de reproductie, fara ca acestea sa fie imperecheate.

Notiuni Generale

La orice mamifer , aparatul genital intra in functiune mai tarziu decat alte aparate si sisteme ale organismului. Debutul activitatii sexuale corespunde cu momentul in care indivizii de sex opus incep sa isi manifeste dorinta de impreunare, fara a fi insa capabili sa procreeze.

Maturitatea sexuala coincide cu stadiul in care aparatul genital este capabil sa elaboreze celule sexuale mature , apte pentru a fi fecundate. Acest moment se instaleaza inaintea realizarii maturitatii sexuale.
Monta Iepurilor
INMULTIREA Iepurilor - Monta la Iepuri
Evaluare utilizator: / 104
Cel mai slabCel mai bun
La iepurele de casa, momentul aparitiei maturitatii sexuale este determinat genetic, fiind relativ apropiat la femele si masculi si influentat de alimentatie, microclimat (temperatura, lumina), precocitatea rasei , etc.

Cu toate ca maturitatea sexuala la iepuri se instaleaza la varsta de 4-5 luni , ei pot fi folositi la reproductie doar cand ating varsta optima si 70-75% din greutatea corporala a individului adult din rasa respectiva.
Greutatea corporala pe care o are reproducatorul in momentul montei este mult mai importanta decat varsta , dar este o greseala sa se monteze iepurii la o varsta prea frageda , indiferent de gradul lor de dezvoltare.


Admiterea tineretului cunicul la reproductie inainte de varsta si dezvoltarea corporala optima se soldeaza la femele cu distocii ( adica avorturi ), intarzieri de crestere , productie mica de lapte , iar la masculi cu obtinerea unei sperme necorespunzatoare calitativ si epuizarea sexuala rapida.
Sa studiem impreuna aspectele teoretice ale imperecherii corecte a iepurilor de casa si factorii de care trebuie sa tinem seama ca sa nu gresim.
La iepurii de casa caldurile se manifesta in tot timpul anului , cu o perioada mai putin intensa spre sfarsitul verii.In ovarele iepuroaicei exista intotdeauna foliculi pe cale de maturare , ovulatia fiind provocata de actul montei.

In cazul in care iepuroaica nu a fost data la monta , foliculii maturi persista un timp , apoi regreseaza si sunt inlocuiti de alti foliculi pe cale de maturare. Acest fapt explica de ce iepuroaica se gasestetimp de mai multe saptamani in calduri, gata sa accepte sa fie montata.

Atunci cand dupa imperechere nu are loc fecundatia, corpii galbeni formati raman activi circa o luna , interval de timp in care caldurile dispar.

Momentul efectuarii montelor la iepuri este determinat de cel al depistarii femelelor in calduri.

Cele mai intense calduri la iepuroaica se manifesta dupa fatare la 1-3 zile, la 9-12 zile si la 28-30 de zile.

Semnele caracteristice perioadei de calduri sunt urmatoarele: femelele sunt nelinistite, se agita in cusca, rascolesc asternutul, isi smulg parul de pe abdomen, fac cuib, stau intinse, au organele genitale externe de culoare rosie-aprins, iepuroaica introdusa in cusca mascului accepta monta.
Spre deosebire de cazul expus anterior , iepuroaicele care NU sunt in calduri , odata introduse la mascul au alte semne caracteristice si anume : fug, tin coada lipita de corp, se trantesc pe o parte, nu accepta masculul, iar uneori il musca de bursele testiculare, castrandu-l.

Precautii :
Inainte de realizarea imperecherii va fi verificata starea de sanatate si conformatia organelor genitale externe ale celor doi reproducatori.

Dupa opinia unor specialisti in cunicultura, se recomanda ca, inainte de transportul femelei in cusca masculului, sa se realizeze si un usor masaj al zonei sexuale externe pana cand femela executa miscarea caracteristica a trenului posterior, miscare ce sugereaza excitatia si dorinta de imperechere. Acest procedeu ar mari sansele fertilizarii.

Din acest moment, femela va putea fi introdusa in cusca masculului.

NU se va duce niciodata masculul in cusca femelei, deoarece acesta va fi preocupat de acomodarea cu noul mediu si nu va acorda nici o atentie femelei, care devine agresiva cu el. Totdeauna vom duce femela la mascul si nu invers.

Iepuroaica se transporta spre cusca mascului astfel : se tine cu o mana de pielea din regiunea spinarii, cat mai aproape de gat , iar cu cealalta se sustine de abdomen.


Dupa introducerea in cusca ,actul montei are loc rapid , durand doar cateva secunde.

Momentul incetarii impreunarii este pus in evidenta de faptul ca masculul scoate un sunet specific si se tranteste in lateral.

Acest mod bizar de comportament este pus pe seama unui aflux sanguin in zona peniana, fapt ce determina o mai slaba irigare a creierului.

De altfel, iepurii nu sunt singura specie la care masculii scot sunete si se trantesc in lateral la finalul imperecherii.


Este recomandabil ca monta sa se realizeze pe timp racoros , dimineata sau seara.
Dupa realizarea a doua monte consecutive, iepuroaica va fi readusa in cusca din care a fost luata.

Femelele in calduri care refuza actul sexual, fie se vor muta intr-o cusca din vecinatatea masculului si vor fi apoi introduse mai multe zile la rand in cusca acestuia pana il vor accepta , fie vor fi introduse in cusca altui mascul.

La 6-7 zile de la monta se poate poate efectua controlul instalarii gestatiei prin reintroducerea femelei in cusca masculului.
Daca femela ataca masculul si emite sunete tipice, ea se considera gestanta si se scoate rapid din cusca acestuia.

Dupa 10-12 zile de la monta se poate proceda la palparea transabdominala a trompelor uterine pentru diagnosticarea starii de gestatie.

Odata cu trecerea timpului de la imperechere, se constata ca femelele gestante isi modifica atat aspecul exterior cat si comportamentul.
Fatarea la Iepurii Domestici
REGULI DE URMAT INAINTE DE FATARE :

Dupa circa 26 de zile de la monta, deci cu 4 zile inainte de fatare, vom efectua pregatirea cuibului ,efectuand curatarea sa si introducerea de paie curate si uscate (sau fan).

Cu 2-3 zile inainte de fatare vom recurge la restrictionarea furajera a mamei (diminuarea progresiva a hranei oferite).

Dupa o gestatie de 30-31 de zile , iepuroaica va da nastere in mod obisnuit la 2-12 pui .


Momentul apropiatei fatari este semnalat de iepuroaica prin smulgerea parului de pe abdomen si amenajarea cuibului.

Fatarea are loc de obicei noaptea , dureaza 15-25 de minute si se realizeaza usor.

Puii se nasc cu ochii inchisi si fara par.


La nastere puii cantaresc fiecare intre 50-70 de grame.

Pentru a-i proteja termic,iepuroaica ii acopera cu parul smuls de pe abdomen.


La 24 de ore de la fatare, trebuie sa controlam cuibul .

Cu aceasta ocazie se numara puii , se observa viabilitatea acestora si se inlatura puii morti.

Controlul cuibului se va efectua dupa ce vom muta iepuroaica in alta cusca si numai dupa ce ne vom spala pe maini cu un sapun fara miros (eventual putem folosi manusi din plastic).

Aceasta precautie este obligatorie intrucat iepuroaica isi recunoaste puii dupa miros si ,daca apar modificari de miros, exista posibilitatea sa refuze sa ii mai alapteze.

Asa arata dumnealor la varsta de 11 zile. Au inca pleoapele lipite .

Ce trebuie sa urmarim atunci cand observam cuibul :

Puii sanatosi sunt calzi, prezinta miscari vioaie si tendinta permanenta de a se hrani , pe cand cei cu probleme sunt mai reci , cu mobilitate slaba si pielea usor cutata.


Atunci cand puii nou-nascuti scancesc tare si se misca in permanenta , inseamna ca ori le este frig,ori le este foame , situatie in care trebuie intervenit rapid asupra factorilor deficitari.


In primele zile dupa fatare controlul cuibului se va face de mai multe ori pe zi ( printr-o privire aruncata asupra cuibului , observand daca totul este OK ).


Este absolut necesar ca in crescatorie sa se asigure liniste (latratul cainilor constituie factor perturbator) si sa se impiedice accesul rozatoarelor in vecinatatea iepurilor , pentru a se preintampina consumarea puilor de catre mama.


Aceasta pornire canibala a iepurelui de casa este o reminescenta a instinctului de conservare mostenit de la forma salbatica a speciei. Canibalismul mai poate fi determinat de carente alimentare in perioada de gestatie precum si de absenta apei imediat dupa fatare.
Principalele BOLI la Iepuri - Simptome si Tratamente
Iepurii crescuti in captivitate sunt mult mai sensibili decit cei din salbaticie, motiv pentru care este necesar sa li se acorde o grija deosebita. Ei sunt foarte sensibili la schimbarile de temperatura.

Astfel, temperaturile sub 10 grade provoaca diverse afectiuni respiratorii, ce pot duce la moartea animalelor. De asemenea, si temperaturile ridicate, de peste 27 de grade au efecte negative asupra sanatatii iepurelui. Infierbintarea excesiva a corpului (ex: intr-o zi caniculara de vara) va duce la moartea animalului.

Frecvent intilnite la iepurii crescuti in captivitate mai sunt si boli precum pietrele la vezica urinara, blocajul digestiv cauzat de parul inghitit de animale (cu ocazia cand isi efectueaza toaleta pilozitatii) .

Bolile se manifesta in general prin scaderea poftei de mancare, excremente mai putine sau mai mici.

Pasteureloza, o boala infectioasa bacteriana, se manifesta prin scurgeri nazale si oculare, dificultati in respiratie etc.

O problema serioasa de sanatate la iepuri o constituie si abcesele. Acestea reprezinta acumulari de puroi format prin degenerarea tesuturilor si apar atunci cînd diversi agenti infectiosi, paraziti, ciuperci sau corpuri straine (precum aschiile, tepii) intra in tesut si produc infectarea sa.

Cele mai des intalnite cauze ale abceselor la iepuri sunt ranile provocate prin muscatura, rani ce se infecteaza, ducand deseori la septicemii ce le sunt fatale.

Afectiunile dentare se numara printre cele mai des intalnite probleme de sanatate la iepuri. Spre deosebire de dintii omului, cei ai iepurilor nu au smalt, ceea ce ii face sa se toceasca destul de usor. Ei au radacini deschise si continua sa creasca pe parcursul intregii vieti a animalului, in mod normal si nu necesita prea multa ingrijire.

Continua retezare a hranei cu dintii din fata si mestecarea cu ajutorul celorlalti le asigura uzuraconstanta, prevenind cresterea excesiva a lor. Uneori insa, dintii isi pierd alinierea cauzand malocluzie (inchiderea defectuasa a maxilarelor). In cazul malocluziei masivilor, dintii de jos cresc foarte lungi, iar cei de sus se curbeaza spre interiorul gurii, iepurele nemaiputand sa reteze hrana. Malocluzia duce adesea la formarea de muchii ascutite de dinti, cauzate de tocirea lor neregulata. Aceste muchii pot taia obrajii si limba, fiind foarte dureros pentru animal si complicandu-se cu infectii.

Daca stiti ca unul dintre iepuri este bolnav sau credeti ca este bolnav, trebuie sa-l izolati pentru a-i proteja pe ceilalti.

Cusca pentru asemenea iepuri trebuie sa fie la o distanta de cel putin zece metrii de celelalte. Daca iepurii bolnavi sunt prea aproape de cei sanatosi, nu este exclus ca boala sa se raspindeasca rapid si sa-i molipseasca si pe cei sanatosi.

Iepurii bolnavi trebuie sa fie hraniti ultimii, altfel boala poate fi transmisa la cei sanatosi prin miinile crescatorului. Dupa ce ati hranit iepurii bolnavi, va veti spala bine mainile. Cand iepurii bolnavi sunt luati din cusca de carantina, aruncati toata mancarea care a ramas. Aceasta cusca particulara trebuie sa fie curatata obligatoriu de doua ori pe saptamana cu solutie de inalbitor de 3-5 %. In caz contrar ,urmatorii iepuri, pusi in aceeasi incapere, se pot imbolnavi cu usurinta .

Cand cumparati iepuri noi, ii veti pune in cusca de carantina pentru o perioada de minim 30 de zile, ca sa fiti siguri ca sint sanatosi si nu bolnavi , dupa care le veti administra vaccinurile corespunzatoare.

Retineti: Iepurii care primesc apa curata , mancare buna si sunt intretinuti in incaperi curate, vor fi niste iepuri sanatosi. Ca sa fiti siguri ca veti descoperi bolile la timp, se recomanda sa-i examinati des, cel putin o data la fiecare 2-3 saptamini.

Examinati foarte bine ochii, urechile, nasul si organele genitale. Daca observati ca ceva nu este in ordine, izolati imediat animalele ce va trezesc indoieli.

Avand in vedere numeroasele probleme de sanatate pe care le pot avea iepurii (chiar si la aparitia primelor semne de boala), un bun crescator trebuie sa tina periodic legatura cu medicul veterinar pentru consultarea efectivelor sale de iepuri. Daca credeti ca unul dintre iepuri este bolnav, dar nu sunteti convins, adresati-va preventiv medicului veterinar. Consultatia lui este mai ieftina decit cumpararea iepurilor noi.
Diareea si Balonarea la Iepurii de Casa
Balonarea si diareea sunt cele clasice si sunt cauzate ,in general, de hrana nepotrivita. Indicatii pentru a preveni aceaste boli veti gasi la capitolul despre alimentatie.

Diareea

Diareea este o inflamare a intestinelor , are cauze extrem de variate .

In intestinal oricarui mamifer exista un ecosistem extrem de fragil, format dintr-o flora microbiana „ buna ” rezidenta permanent la acest nivel si o alta flora formata din elemente de natura patogena compusa din virusi, bacterii sau paraziti.

Actiunea acestor elemente patogene la nivelul mucoasei este temperata de sistemul de aparare local.

Cand mecanismele locale defensive se dezechilibreaza, fie din cauza maririi actiunii elementelor patogene de natura bacteriana, virala ori parazitara, fie din cauza actiunii unor factori exteriori ( de exemplu alimente alterate) se instaleaza o inflamatie la nivelul intestinului care se exprima clinic prin diaree.

Diareea afecteaza toate rasele de iepuri si toate categoriile de varsta, in toate anotimpurile ( dar cu precadere toamna).

Toamna e un anotimp cu anumite particularitati si predispune specia iepureasca la contractarea unor forme de diaree, unele chiar foarte grave.

In acest anotimp se fac simtite fluctuatii mari de temperatura, zilele incep a fi tot mai reci, iar frigul, mai ales frigul umed, sunt un factor predispozant pentru instalarea diareilor prin faptul ca obliga organismul sa se adapteze, acest efort de adaptare influentand sistemul circulator, nervos, endocrin, favorizand patrunderea si instalarea unor germeni infectiosi la nivelul mucoasei intestinale.

Alti factori favorizatori sunt furajele intarite (lignificate), iar toamna este bogata in astfel de furaje (de exemplu :otava si fanuri invechite, coceni de porumb).

Toamnele ploioase predispun de asemenea furajele la mucegaire, iar mucegaiurile sunt, de asemenea, factori predispozanti pentru instalarea enteritelor grave.

Primele simptome ale diareei la iepuri nu sunt greu de observat

Fecalele au consistenta diferita, de la moale la lichida, iar culoarea difera in functie de bacilul contractat si de cat de avansata este boala.

Animalele nu consuma furaje, nu au pofta de mancare si sunt deshidratate ( din cauza deselor descarcari diareice) .

Uneori apare si febra,alteori nu .

Frecvent, diareea este insotita si de balonari mortale.

Diareea este mai usor de prevenit decat de combatut, fiind o boala grava.

Daca observati simptomele, izolati imediat exemplarele si contactati imediat doctoral veterinar pentru a stabili urgent tratamentul
Osteoporoza si Rahitismul la Iepuri
.Osteoperoza si Rahitismul (maladii ale oaselor)

Osteoperoza se caracterizeaza printr-o descompunere progresiva a oaselor.

Consistenta oaselor devine " de burete" , acestea devin fragile si friabile putand aparea foarte usor fracturi ale membrelor .

Rahitismul se caracterizeaza prin oase malformate si membre strimbe.

Aceasta maladie are drept cauza insuficienta vitaminei D, ceea ce inseamna ca iepurii nu primesc suficienta hrana ce contine calciu, lumina solara, sau ambele.

Straduiti-va sa-i hraniti cu plante ce au un continut bogat de calciu ( ex: lucerna si orz ).
Hipercalcemia si Avitaminoza la Iepuri
Hipercalcemia

Hipercalcemia este cauzata de un exces de calciu in hrana iepurilor.

Caracteristica: forma naturala a corpului iepurelui se schimba treptat si miscarile ii devin greoaie , rigide.

Pentru a preveni aceasta maladie, incercati sa nu exagerati cu adaosuri de calciu in dieta iepurilor. De asemenea, dati-le mai putine plante bogate in calciu (ex: lucerna si orz).

Avitaminoza

Aceasta maladie apare cind dieta iepurilor este saraca in vitamina A .

Boala se caracterizeaza printr-o cadere exagerata a parului.

Putem evita cu usurinta aceasta situatie adaugand in dieta animalelor alimente bogate in vitamina A ( ex: sfecla rosie si morcovi).
Hemoragia Septica sau Pasteureloza
Pasteureloza este o boala infecto-contagioasa produsa de germeni din genul Pasteurella (acesta cuprinde mai multe specii).
Germenul este un cocobacil de dimensiune redusa, gram negativ, nesporulat, fiind un comensal al tractului respirator superior, gasindu-se la absolute toate speciile de animale, inclusiv la om.
Aparitia bolii depinde de mai multi factori incluzand specia, varsta, virulenta germenului, infectiile recurente, conditiile de mediu.

De cele mai multe ori semnele predominante sunt cele respiratorii: tuse, stranut, raluri, lacrimare, sinuzita si depresie.
Boala mai este denumita si “ Septicemia Hemoragica” a iepurilor.

De obicei sunt afectate animalele tinere, dar poate afecta si animalele adulte.
Agentul cauzal este cel mai frecvent este virusul Pasteurella Multocida care actioneaza pe fondul unor factori favorizanti: frigul, supraaglomerarea sau alimentatia deficitara.

Boala evolueaza enzootic (grupuri limitate) sau chiar epizootic ( pe o scara larga) , fiind una dintre cele mai pagubitoare boli ale iepurilor.


Clinic, evolueaza sub forma supraacuta, acuta si cronica.
Simptome : abatere, congestie, dispnee si uneori moarte fulgeratoare in maxim 24 de ore.

In forma supraacuta apare brusc hipertermia (42 grade Celsius)
In forma acuta, pe langa semnele descrise mai sus apar si tulburari respiratorii: dispnee, jetaj, stranut, raluri si matitate pulmonara.

Animalele mor de obicei in 5-8 zile.
Forma cronica apare de obicei la adulti.

Se caracterizeaza prin febra moderata si semne in functie de localizare.

In localizarea nazala (coriza) apare prurit nazal, stranut, jetaj bilateral purulent, dispnee si conjunctivite mucopurulente si cheratite, uneori pleuropneumonie.

Boala se poate exprima si prin formare de abcese reci solitare sau multiple de marimi diferite cu localizare subcutanata, intermusculara, in ganglioni etc. care prin deschidere lasa sa se scurga un puroi albicios cremos.

Aceasta forma are evolutie lenta, chiar luni de zile, timp in care animalele slabesc si mor prin epuizare.

Pasteureloza este un flagel care ataca toate organele animalului bolnav.

Animalele infectate vor fi obligatoriu eutanasiate si incinerate.

Cele sanatoase din aceiasi crescatorie vor fi sacrificate de asemenea ,dar ( dupa controlul si avizul sanitar - veterinar ) pot fi consumate.
Mixomatoza Iepurilor
Agentul etiologic in mixomatoza iepurilor:

Boala este cauzata de virusul Myxoma (genul Leporipoxvirus), un virus care apartine aceleiasi familii ca si virusul ce produce variola. Virusul este originar din America de Sud unde a produs o pierdere majora printre iepurii salbatici.

Cand iepuri provenind din Europa au fost importati in America nici unul nu a rezistat acestui virus, toti cei atinsi de el au decedat, imunitatea lor fiind foarte scazuta.

La fel s-a intamplat si in cazul iepurilor importati din Europa in Australia.

Dintr-un accident, virusul a fost adus si in Europa si numarul iepurilor existenti a scazut drastic.

Virusul se raspandeste atat la iepurii de casa cat si la cei salbatici, atat prin contact direct (mucoasa, piele , cale digestiva) cat si indirect (prin intepaturile insectelor hematofage: tantar , purici s.a.).

Simptome mixomatoza :

Primele simptome apar la 4 - 5 zile dupa ce iepurele a fost infectat.

Acestea sunt febra , rinita , aparitia MIXOAMELOR (umflaturi) in primul rand in zona genitala si apoi in zona capului( urechi,bot ,pleoape), urmatoarea zona afectata sunt ochii (conjuctivita seroasa).

Mixoamele cresc rapid in volum devenind moi,friabile si rupandu-se usor,lasand in urma lor suprafete sangerande.

Iepurii slabesc brusc, desi apetitul le ramane neschimbat pana in ultimele zile de viata, din cercetari s-a constatat ca abia in ultimele 2 saptamani de viata iepurele isi pierde pofta de mancare.

Cu timpul, iepurii si-au dezvoltat imunitatea la acest virus, in unele cazuri boala devenind cronica.

In faza cronica a bolii apar tumori dupa 10-15 zile de la infectarea cu virusul.

Aceste excrescente apar la nivelul urechilor, nasului si al labelor, uneori excrescentele se resorb lasand doar niste urme care dispar si ele cu timpul.

Mortalitatea in forma cronica a Mixomatozei este de 95 - 100 % iar media de viata din momentul infectarii cu virusul este de 7-14 de zile.

Spre sfarsitul epizootiei , animalele dobandesc un oarecare grad de rezistenta, dar (indiferent de sex) devin sterile.


Tratamentul Mixomatozei

Mixomatoza este o boala declarabila si supusa masurilor de carantina.

Boala are un caracter sezonier , fiind mai frecventa in zonele joase si mlastinoase.

La iepurii care nu mor, trecerea prin boala este urmata de o imunitate puternica si de durata.

Din pacate tratamentul in cazul Myxomatozei este de cele mai multe ori ineficient, oricat de mult ne-am stradui, complicatiile respiratorii (pneumonia)sunt inevitabile si iepurele nu mai poate fi salvat, de aceea este mai bine sa fie eutanasiat in momentul in care diagnosticul este pus de catre medicul veterinar.

Cum impiedicam raspandirii bolii ?

Trei lucruri sunt foarte importante pentru a impiedica raspandirea bolii:
eutanasierea tuturor iepurilor contaminati;
dezinfectarea locului in care iepurii au locuit dupa ce au fost infectati
exterminarea mustelor si tantarilor (dezinsectie)

Prevenirea Mixomatozei:

Pentru ca nu exista un tratament propriu-zis pentru Mixomatoza ,ca si pentru celelalte boli virale, vaccinarea este obligatorie (va fi administrat subcutanat un vaccin heterolog).

Animalele dobandesc imunitatea cam la 3-7 zile dupa administrare.
Toxoplasmoza Iepurilor Domestici
TOXOPLASMOZA IEPURELUI

Toxoplasma gondii este un protozor parazit intracelular care poate fi gasit in peste 300 de specii de animale (in general paraziteaza animalele cu sange cald).

Desi gazda finala este pisica, el poate exista si pe gazde intermediare cum ar fi iepurele sau omul. Gazdele de transport sunt ramele, mustele si gandacii de bucatarie.

Afecteaza predominant aparatul respirator si sistemul neuro-muscular. In cazul iepurilor, gazda preferata a acestui parazit este tineretul cunicul.

Boala poate fi supraacuta, acuta sau cronica iar pierderile in randul efectivelor sunt importante (prin morbiditate, mortalitate si avort).Mortalitatea iepurilor infestati ajunge la 35-50 %. La disectie sunt gasite granuloame necrotice (puncte de culoare inchisa) in toate organele interne (splina, plamani, ficat etc). Splina va fi supradezvoltata iar ficatul presarat de focare mici de culoare oranj.

La iepurii vii putem observa urmatoarele simptome : indiferenta, scurgeri de sange la nas.

Atat animalele domestice cat si omul se infesteaza in general de la o sursa principala : pisica din gospodarie. La om, boala trece usor, dar atentie : la femeile gravide infestate cu aceasta boala, vor rezulta adesea copii cu malformatii.

Caracteristicile bolii si evolutia ei sunt prea complexe pentru a face obiectul acestei prezentari succinte.

Deci, varianta scurta :

In urma infestarii, in organismul iepurelui apar chisturi in creier, muschi, plamani si ochi, dar nu numai.

Toxoplasmele (rezultatul toxic al activitatii parazitului) pot fi gasite prin analize de laborator specifice in mai toate organele interne ale animalului bolnav.

Aparitia bolii poate fi prevenita prin indepartarea pisicilor din crescatorie si prin montarea de plasa de sarma cu ochiuri mici la ferestrele adaposturilor de iepuri (pt a restrictiona accesul mustelor).
Pasaluroza la Iepuri
PASALUROZA IEPURILOR

Este un parazitism al intestinului gros (cecum si colon) produs de oxiurul Passalurus Ambiguus , care afecteaza atat iepurele de casa cat si pe cel salbatic.

Acest gen de parazitism apare in toate sistemele de crestere.

Passalurus Ambiguus este un vierme nematod de talie mica de culoare albicioasa.

Masculul are 3-5 mm lungime iar femela 8-12 mm.

Ouale parazitilor se amesteca cu fecalele fiind astfel eliminate in mediul exterior.

I n 18-24 de ore larvele ajung in stadiul infestant si pot trece la alte exemplare de iepuri prin apa de baut sau furajele contaminate.

Rezistenta oualor in mediul exterior variaza pana la maxim 15 zile .

Simptome :

In general animalul suporta bine infestarea,neexistand semne clinice decat in cazul unei infestatii majore (cazuri rare).

Diagnosticul se face de obicei la necropsie si ,mai rar, prin examene coproscopice de laborator.

La necropsie se observa existenta unor « butoni » in zona mijlocie a cecumului variind ca dimensiuni de la o gamalie de ac la dimensiunile unui bob de fasole.

Tratamentul se poate face cu fenotiazina 50 mg per kilogramul viu, timp de 3 zile consecutiv sau cu thiabendazol in doza de 400 mg/kg viu.

Tratamentul are o eficacitate de 99,5 %.

Intrucat parazitul afecteaza exclusiv aparatul digestiv, carnea animalului este comestibila.
TRICHINELOZA Iepurilor
Este o boala provocata de viermele nematod Trichinella Spiralis si vizeaza aparatul digestiv si musculatura.

Boala poate afecta foarte multe specii de mamifere (peste 100) atat domestice cat si salbatice si, desigur, omul.

Spre deosebire de om, la care boala are o evolutie grava, la animale boala evolueaza aproape fara simptome vizibile.

Viermele cu pricina este un nematod mis si subtire avand doar 1,4-1,6 mm lungime.

Acesti paraziti se localizeaza in aparatul digestiv ( adultii) sau musculatura (larvele).

O femela poate produce peste 1500 de larve zilnic.

Infestarea se produce prin consumul de carne care contine chisti trichinelici.

In cazul iepurilor de ferma exista situatii de canibalism sau de atacare a soarecilor si sobolanilor, deci boala exista si la iepuri.

Ajunsi in stomacul animalului, chistii sunt supusi actiunii acizilor gastrici si elibereaza din interiorul lor larva.

Larva migreaza in intestin si in 26 de ore naparleste de 4 ori ajungand la stadiul de adult. Are loc si imperecherea (cam la 30-35 de ore de la infestare).

Dupa ce este fertilizata, femela trece prin mucoasa gastrica si ajunge in nodulii limfatici.

Dupa 4-6 zile incepe sa depuna larve.

Aceasta « productie » dureaza cam 4-6 saptamani ( in functie de specia careia apartine gazda), dupa care femela moare.

Larvele migreaza prin vasele de sange in intreg organismul, dar supravietuiesc doar cele care ajung in tesutul muscular (mai ales in diafragma, limba, muschii oculari).

In muschi,larvele naparlesc si ajung in stadiul de chisti.

Durata de viata a unei larve cuibarita in muschi este egala cu durata de viata a gazdei.

La om ,durata de viata a larvei este de maxim 25 de ani.

Dupa moartea acestor larve, chistii se calcifiaza , devenind duri.

Daca la animale,boala evolueaza cu simptome usoare, la om se schimba datele problemei.

Astfel, la om, dupa ingestia de carne neprelucrata prin fierbere corespunzator, boala debuteaza in maxim 10-20 de zile.

Apar febra (pana la 40 de grade), tremuraturi, dureri de ceafa si ochi, oboseala, ameteli, dureri de burta ,transpiratie abundenta si ,la final, moartea (cam la 24-48 de ore de la debutul durerilor).

Daca totusi omul bolnav nu moare (mai sunt cazuri) , apar umflaturi la nivelul fetei , conjuctivita, miscarile globilor oculari devin dificile si dureroase, paralizie, mancarimi insuportabile si eruptii ale mucoaselor.

Se intalnesc de asemenea (dar mai rar) pierderea poftei de mancare, grata, voma, constipatie, crampe abdominale, pierderi in greutate si diaree.

Cele de mai sus dureaza aproximativ 5-7 zile.

O noua faza a bolii sunt durerile de inima, limba,hemoragii gastrice, gat si ochi.

Inflamatia atinge pragul maxim cam la 5-6 saptamani dupa infestare.

Urmeaza o alta faza care consta in probleme respiratorii, tulburari nervoase,(plus inca vreo 6-7 simptome pe care nu are rost sa le descriem aici, patologia omului fiind de domeniul altor situri).

Concluzionand , vom spune doar ca omul infestat are o stare de rau general.

Diagnosticul efectivelor de iepuri va fi pus in stransa legatura cu aparitia bolii la om ( daca boala apare la un grup restrans de oameni care au mancat din carnea aceluiasi animal, e clar ca animalul era bolnav).

Ca sa nu se ajunga insa la aceasta situatie, este bine sa supunem carnea animalelor sacrificate unui examen trichineloscopic (de laborator).

Speranta de viata a unui om infestat este … mica , prin urmare fiti mai rezervati la consumul fripturilor « in sange » si tratati termic carnea cat mai radical (fierberea de minim 2 ore a carnii distruge 100 % parazitul).

Prepararea carnii in cuptoarele cu microunde nu ucide toti parazitii.

CUM PREVENIM aparitia bolii in crescatorie ?

Deratizarea impotriva soarecilor si a sobolanilor este salutara.

Chiar daca un om urmeaza un tratament impotriva acestei boli, el nu se va vindeca niciodata 100 %, totdeauna ramanand cu boli de inima .

Ca sa nu va sperii , trebuie sa amintesc ca ,in general infestarea omului cu acest parazit are ca punct de plecare carnea de porc si nu cea de iepure.

Oricum, daca fierbeti carnea, problema e ca si rezolvata.
Sarcosporodioza la iepuri
Agentul care produce boala este un organism microscopic ce face parte din familia Sarcosporide.
Forma clinica poate fi : acuta, grava sau cronica fiind afectate indeosebi animalele tinere. Boala este incidenta indeosebi in perioada iunie-noiembrie.
Sarcosporidiile sunt raspandite pe tot globul (mai putin zonaantarctica) si afecteaza numeroase specii de animale. Iepurele ( alaturi de bovine,suine,caprine,ovine ,rozatoare si alte specii) constituie o gazda intermediara , gazde finale fiind pisica, cainii, pasarile de prada, reptilele si omul.
Simptomele la iepure pot fi : avort, tulburari ale sistemului nervos, reducerea ratei de crestere, pierderi in greutate (forma cronica a bolii nu are simptome vizibile). Agentul care produce boala actioneaza chiar in interiorul celulelor organismului ( celulele din muschii striati, esofag sau din sistemul nervos central).
In formele cronice ale bolii, sarcochistii pot creste chiar si timp de un an, producand niste chisti ce devin vizibili cu ochiul liber la disectie (au diametrul de 15 mm).
Chistii formati in interiorul corpului animalului sunt foarte rezistenti la orice forma de tratament.
Rata redusa a metabolismului ii face practic invulnerabili la medicamente.
In corpul animalului se duce insa o lupta permanenta, rezultatul final fiind uneori dobandirea imunitatii si adeseori decesul.
Totusi , nu trebuie sa ne ingrijoram cu privire la carnea pe care o obtinem de la iepuri , intrucat sarcosporidele si sarcochistii pot fi distrusi prin prelucrarea termica a carnii :
- prin congelarea carnii de iepure timp de o saptamana la cel putin –20 grade Celsius
- sau prin fierberea ei (s-a demonstrat prin teste in laborator ca sarcochistii nu rezista la o temperatura de peste 60-65 grade Celsius).
Tocmai de aceea este recomandat sa nu consumam nici un fel de carne inainte de a o prelucra termic (indiferent de specia de la care provine carnea.)
Un exemplu :
Oamenii care se infecteaza cu Sarcocystis suihominis (agent sarcoptic specific porcului) prezinta diaree intensa si severa si pot ajunge pana la probleme circulatorii fatale dupa consumul a doar100 grame de carne de porc infestata.
Encefalitozoonoza Iepurilor
Este o boala cronica, debilitanta, uneori fatala caracterizata prin encefalita si vasculita provocata de parazitul microscopic Encephalitozoon cuniculi ce afecteaza in general iepurii,cainele, pisica, porumbeii, vulpile si omul (nu neaparat in ordinea asta :)

Caile de difuzare a parazitului de la un organism la altul nu au fost inca deplin elucidate de oamenii de stiinta.

S-ar parea ca sunt implicate urina,fecalele , calea transplacentara sau (dupa alte opinii) doar pisica.

Boala a fost prima oara descrisa la specia umana in 1959.

Parazitul (care mai poarta si denumirea de Nosema cuniculi) e un parazit intracelular ce se localizeaza predilect in creier si rinichi.

Structura sporilor parazitului poate fi observabila doar la microscopul electronic.

Cand o celula este distrusa de parazit, se sparge iar sporii invadeaza celula vecina.

La iepuri incidenta bolii ajunge pana la 15-76 % din efectivele tinere ( intre 0 si 16 saptamani).

Mortalitatea atinge 50 % .

O iepuroaica bolnava va transmite pe cale placentara boala urmasilor sai.

Leziunile principale vor aparea in sistemul nervos central al iepurelui si in rinichi.

Ele pot fi intalnite insa si in plamani si ficat (mici focare de 2-4 mm de culoare gri, cu marginile zimtate).

Cum ne vom da seama ca exista boala ?

Manifestari :

- tulburari cerebrale precum paralizia, orbirea, miscari in cerc si convulsii ;

- tulburari digestive ce constau in reducerea apetitului si diaree.

Oricum…pana la ora actuala, cea mai sigura metoda de diagnosticare sigura a bolii este cea post-mortem.

Tratament si prevenire :

Cloroquin fosfatul are cea mai mare eficacitate.

Oamenii de stiinta au descoperit ca sporul nu rezista mai mult de o saptamana la temperatura de 4 grade Celsius si mai mult de 4 saptamani la 22 de grade.

Slaba consolare pentru iepure.

In orice caz, izolati exemplarele suspecte de boala.

Incinerati exemplarele decedate.

Luati legatura cu doctorul veterinar in cazul in care suspicionati aparitia bolii in crescatorie.
Criptosporodioza la iepuri
Este o protozooza enteropatogena (digestiva si pulmonara) ce evolueaza singura sau in asociere cu Escherichia coli.

Afecteaza tineretul mai multor specii de animale : iepurele de casa, vitel, manz ,ied , miel, purcel, soarece, cobai, curca, gasca, gaina, paun .

Boala are o incidenta mai mare vara si se caracterizeaza prin enterocolite acute sau cronice si are caracter de zoonoza deoarece este transmisibila la om.

Criptosporodioza apare in toate sistemele de crestere si produce mari pierderi economice prin diareea neonatala pe care agentul etiologic (un organism unicelular denumit Criptosporidium) o provoaca.

Agentul etiologic paraziteaza gazdele prin oochisti de dimensiuni microscopice, acestia putand fi gasiti in tot aparatul digestiv,incepand cu faringele si terminand cu rectul.

Criptosporodioza este o boala foarte contagioasa, fiind foarte frecventa la tineret si destul de rara la exemplarele adulte.

Poate fi intalnita atat la animalele de ferma ,cat si la animalele de apartament.

Contaminarea se face prin inghitirea oochistilor aflati in hrana sau apa infestata cu fecalele altor animale.

Dupa 3-5 zile se instaleaza diareea si animalul bolnav devine la randul sau transmitator prin fecalele sale contaminate.

Dat fiind faptul ca boala poate trece de la animal la om si invers, putem interpreta criptosporodioza ca fiind o boala profesionala pentru crescatorii, ingrijitorii si detinatorii de animale de ferma si / apartament.

In interiorul organismului parazitii se ataseaza de interiorul membranei intestinului, membrana externa a acestora lipindu-se de vilozitatile intestinale si formand asa numitele « organite de hranire ».

Diagnosticul este dificil de dat de un necunoscator (diareea fiind un simptom al mai multor boli). Un diagnostic precis poate fi stabilit numai in conditiile unui examen de laborator a fecalelor exemplarului suspect .

Mortalitatile ce intervin in randul tineretului cunicul sunt mari.

Boala este supusa regulilor carantinei.

Tratamentul in sine si dozajul acestuia poate fi stabilit numai de catre doctorul veterinar in urma unui examen de laborator.
COCCIDIOZA la iepuri
Coccidiozele: Agent etiologic: Iepurii de casa sunt parazitati de zece tipuri distincte de coccidii (genul Eimeria).

Dupa infectare,sporochistii se dechisteaza si elibereaza sporozoizi, acestia patrunzand si dezvoltandu-se in epiteliul intestinal (in general) sau in canalele hepatice.

Din punct de vedere clinic,coccidiozele evolueaza sub trei forme : intestinala, hepatica si otorinofaringiana.

Aproape ca nu exista iepure care sa nu aiba oochisti.

Un iepure poate trai sanatos toata viata lui,fara ca boala sa apara (desi agentul etiologic exista in corpul sau).

Coccidiozele izbucnesc in randul efectivelor,daca li se ofera urmatoarele sanse favorizatoare :
suprapopulare in crescatorii;
asternut umed ( de aceea mentionam la pagina despre custi ca nu este recomandata podeaua compacta , intrucat retine urina, favorizand aparitia bolilor);
lipsa ventilatiei in adapusturile inchise;
hranirea necorespunzatoare,deficitara;
zgomote puternice;
lotizari (repartizarea unui iepure bolnav intr-un lot sanatos);
microclimat necorespunzator (curenti de aer,stagnarea dejectiilor si temperaturi de peste 22 grade in adapost.
Factorii de mai sus sunt agresivi si determina o slabire a reactivitatii generale ,ceea ce conduce la o inmultire masiva a coccidiilor din organismul animalului.

Odata aparuta boala , aceasta trece de la un animal la altul prin oochistii din excremente ,acestia infestand furajele si a apa de baut.

Cum se manifesta boala ?

Boala apare de obicei la tinereul cunicul (cam in perioada intarcarii) si este consecinta unei infestari interne masive cu oochisti.

Simptome : In forma supraacuta fecalele devin lichide, cu aspect mucos si sunt eliminate mai frecvent. Abdomenul este permanent balonat si (din pricina diareei) iepurii slabesc foarte repede ,devenind casectici (scheletici).

Moartea survine dupa 9-10 zile de la infestare.

In forma acuta exista aceleasi simptome,dar mai atenuate. Boala evolueaza mai lent (14-15 zile). Spre sfarsitul evolutiei iepurii prezinta tulburari nervoase. Acestea sunt pricinuite de prezenta toxinelor in organism.

Forma cronica apare numai la iepurii mai in varsta de 4 luni si este mai putin grava.
Se manifesta prin urinari frecvente, o usoara diaree si uneori chiar constipatie. La aceasta forma animalele se pot vindeca spontan.
Scabia, Dermatomicoza, Infestari externe
Scabia si Dermatomicoza

Cauzele cele mai importante ale scabiei sunt lipsa curateniei in incaperi sau dimensiunile prea mici ale acestora, la fel si numarul mare de animale intr-o incapere.

De asemenea, dermatomicoza poate fi favorizata de lipsa vitaminei A, D sau E.

Aveti grija ca incaperea pentru animale sa fie suficient de mare si folositi pentru curatirea custilor solutia de inalbitor.

Furnizati animalelor hrana bogata in vitamina A, D si E.

Locurile afectate ( pe pielea animalului) pot fi tratate cu ulei camforat sau cu o solutie de vazelina medicala si Butox.

Infestarea cu insecte parazite (purici,paduchi).

Bolile, simtomele si tratamentul in cazul infestarii iepurilor cu insecte parazite hematofage (care se hranesc cu sange) sunt identice cu cele din cazul celorlalte animale domestice.
Daca este cazul, adresati-va direct medicului veterinar pentru combaterea agentului etiologic prin tratament.
Indiferent de varsta, iepurele de casa este predispus diferitelor boli infectioase, nutritionale, parazitare si micotice, precum
si diferitelor afectiuni de reproducere.
Bolile trec usor neobservate la iepurii de exterior, din cauza ca semnele sunt subtile. Detinatorii de iepuri de exterior care au murit spun adesea ca iepurele se simtea bine cand l-au vazut ultima oara, iar apoi “a murit din senin”. Printre bolile care se instaleazd rapid si nu sunt observate la iepurii de exterior se numara:
- Atacul de caldura (infierbantarea excesiva intr-o zi de vara, fapt care duce la moartea iepurelui).
- Pietrele la vezica urinara (incordare in timpul urinarii, posibil cu sange; in acest caz, este necesar examenul veterinar imediat. Si adesea operarea).
- Blocajul cauzat de par (blocajul digestiv brusc care adesea are semne subtile precum scaderea poftei de mancare, excremente mai putine sau mai mici, aspecte deseori neobservate in cazul iepurilor de exterior).
- Pasteureloza (o infectie microbiana care se evidentiaza prin scurgera din ochi si nas, dificultate si respiratie si care necesita ingrijire imediata din partea medicului veterinar).
Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se semnaleaza urmatoarele boli:
Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-hemoragic sau epistaxis, semne nevroase cu agitatie puternica si tipete inainte de moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se sacrifica, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de urgenta.
Mixomatoaza iepurelui este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza iepurii de orice varsta. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-10 zile), boala debuteaza cu hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-mucoasa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala poate evolua sub trei forme:
- forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza prin aparitia in tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, bot, urechi) si apoi in regiunea organelor genitale, pe abdomen si perianal, a unor tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii cresc in mod continuu, deformand regiunile in care se formeaza;
- forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul intarcat, terminandu-se cu moartea rapida a animalutului;
- maladia butonilor rosii sau negri se constata la iepurii de Angora la 7-10 zile dupa recoltarea parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, initial, rosii si apoi maroniu-negricioase, situate in zonele depilate.
Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt sacrificate.
In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin bivalent contra mixomatozei si hemoragiei septice, care se administreaza de doua ori pe an, primavara si toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna.
Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui care se manifesta prin simptome putin caracetristice, slabire continua pana la cahexie si marirea in volum a nodulilor limfatici.


Maladiile dentare la iepuri


Trebuie sa stim ca problemele dentare sunt frecvente la iepuri. In acelasi timp, incidenta lor poate fi redusa prin folosirea unei alimentatii adecvate.
Dintii iepurelui. Iepurele are o dentitie care se poate numi originala. El nu poseda canini, dar in spatele incisivilor aflati pe maxilarul superior se gasesc alti doi incisivi auxiliari.
Oricum, incisivii si molarii iepurelui cresc pe tot parcursul vietii sale. Cand vom afla ca aceasta crestere se situeaza intre 8 si 12 cm pe an, vom intelege nevoia vitala a iepurelui de a-si tocii dintii. In legatura cu aceasta trebuie sa mai stim ca iepurele nu este un rozator ! De aici rezulta ca uzura dentara provine mai ales din frecarea generata de miscarea maxilarului inainte si inapoi, in timpul masticatiei.
In general, problemele dentare ale iepurelui provin mai ales de la o uzura anormala, generata de o proasta ocluzie. Se vorbeste de o proasta ocluzie atunci cand dintii de pe maxilarul inferior si superior nu sunt alaturati, si deci nu se pot uza corect, frecandu-se unii de ceilalti.
Aceasta poate avea o origine genetica (forma anormala a maxilarului), traumatica (fracturi), alimentara sau metabolica (lipsa de calciu).
Maladiile dentare pot determina o tocire neregulata a dintilor sau cresterea dintilor in directie anormala. Iregularitatile dintilor determina ranirea gingiilor si a limbii si aparitia abceselor.
Daca nu se iau masuri, maladiile dentare pot avea urmari grave. Molarii neuzati suficient pot impiedica iepurele sa inchida gura si determina pe plan secundar o proasta uzura a incisivilor. Acestia devin din ce in ce mai lungi si apar in afara botului. Acesti incisivi si molari deformati impiedica iepurele sa se hraneasca . De asemenea, datorita presiunii, ei pot incepe sa creasca in sens invers, lezand osul maxilarului.
Pentru a se realiza uzura corecta a dintilor, iepurele trebuie sa mestece intens, un timp cat mai lung posibil. Acest obiectiv este atins daca hrana este saraca in energie dar bogata in fibre. Ea trebuie sa fie in acelasi timp si suficient de abraziva. Cel mai indicat este sa oferim iepurelui granule adaptate nevoilor sale si fan la discretie.
Atentie ! Toate afectiunile prezentate mai sus au o consecinta comuna : iepurele nu mai mananca. Anorexia este mortala in scurt timp pentru iepure. Diagnosticul de proasta ocluzie odata pus, cel mai des prin radiografie, dintii pot fi taiati sau piliti

A. Maladiile infectioase:

Hemoragie Septica

Hemoragia septica este o infectie care ataca toate organele animalului bolnav. Aceasta maladie se caracterizeaza prin: inflamatii hemoragice la nivelul mucoasei, creierului, splinei si ficatului. Animalele infectate se elimina, iar cele sanatoase din zona afectata se sacrifica, apoi dupa expertiza sanitara pot fi folosite in alimentatia personala.


B.
C. Mixomatoza

Mixomatoza este o boala infectocontagioasa provocata de un virus. Ea se caracterizeaza printr-o inflamatie a capului si botului, in jurul nasului si ochilor. Iepurii infectati de aceasta maladie sint ucisi si ingropati la o adincime de 1,5 m. Curatiti casutele si dezinfectati-le de 3 ori pe an. In scopul prevenirii acestor maladii infectioase exista vaccinuri combinate contra mixomatozei si gemoragiei septice, care se administreaza de medicul veterinar de 2 ori pe an (primavara si toamna) la tot efectivul de animale de la virsta de o luna. In paralel este foarte important intretinerea animalelor intr-o perfecta stare igienica.

B. Maladiile nutritionale

Maladii digestive

Balonarea, voma, gazele si diareea sunt cauzate de hrana nepotrivita. Faceti tot posibilul ca iepurii sa nu fie hraniti cu plantele indicate la capitolul “Plante cu efecte negative”.

Osteoperoza, Rahitul

Osteoperoza si Rahitul sunt maladii ale oaselor. Osteoperoza se caracterizeaza printr-o descompunere a oaselor, mai ales cele fragile pot fi fracturate foarte usor. Rahitul se caracterizeaza prin oase malformate si membre strimbe. Aceste maladii pot fi cauzate de insuficienta vitaminei D, ceea ce inseamna ca iepurii nu primesc suficienta hrana ce contine calciu, lumina solara, sau ambele. Straduiti-va sa-i hraniti cu plante ce au un continut bogat de calciu, de exemplu, cu lucerna sau orz.



Hypercalcimie

Hypercalcimia este cauzata de un exces de calciu in hrana iepurilor. Caracteristica: forma iepurelui se schimba si miscarea devine greoaie. Pentru a preveni aceasta maladie, incercati sa reduceti nivelul de calciu in dieta iepurilor. Dati mai putin plante bogate in calciu, ca lucerna, de exemplu.

Hypoavitaminoze

Maladia apare cind iepurii duc lipsa de vitamina A si se caracterizeaza printr-o cadere a parului.

Dati mai multa mâncare bogata in vitamina A, de exemplu - sfecla rosie si morcov.




Ingrijirea iepurilor bolnavi

Daca unul dintre iepuri este bolnav sau credeti ca este bolnav, trebuie sa-i izolati pentru a-i proteja pe ceilalti. Casuta pentru asemenea iepuri trebuie sa fie la o distanta de cel putin zece metri de celelalte animale. Daca iepurii bolnavi sunt prea aproape de cei sanatosi, nu este exclus ca boala sa se raspindeasca si sa-i molipseasca si pe cei sanatosi. Iepurii bolnavi trebuie sa fie hraniti ultimii, altfel boala poate fi transmisa la cei sanatosi prin miinile Dvs. Dupa ce ati hranit iepurii bolnavi, va spalati bine mainile. Când iepurii bolnavi sunt luati din casuta, aruncati toata mincarea care a ramas. Locul trebuie sa fie curatat de doua ori cu solutie de inalbitor de 3%. Altfel si urmatorii iepuri, pusi in aceeasi incapere, se pot imbolnavi.

Cand cumparati iepuri noi, ii puneti in casuta de izolare pentru o perioada de 30 de zile, ca sa fiti siguri ca sint sanatosi si nu bolnavi si apoi administrati vaccinurile corespunzatoare.

Daca credeti ca unul dintre iepuri este bolnav, dar nu sunteti sigur, adresati-va medicului veterinar. Consultatia lui este mai ieftina decit cumpararea iepurilor noi.


Retineti:

Iepurii care primesc apa curata , mancare buna si sunt intretinuti in incaperi curate, vor fi sanatosi. Ca sa fiti siguri ca ei sunt sanatosi si sa descoperiti bolile la timp, se recomanda sa-i examinati des, cel putin o data la fiecare 2-3 saptamini. Examinati foarte bine ochii, urechile, nasul si organele genitale. Daca observati ca ceva nu este in ordine, izolati animalele ce va trezesc indoieli.


Bola Chinezeasca (Boala Hemoragica) la Iepuri
Boala chinezeasca este cunoscuta si sub numele de boala hemoragica. Boala hemoragica la iepuri este o boala cauzata de un virus care este forte rezistant. Sursele de infectare la iepuri pot fi prin transmiterea directa de la iepure la iepure, prin furaj sau chiar prin ingrijitorul iepurilor daca acesta are contact cu iepurii infectati. Foarte periculos sunt expozitiile sau targurile unde ajung multi iepuri din diferite locuri laolalta. Bola hemoragica se poate transmite si prin insecte de la un iepure la altul. Simptomele bolii hemoragice la iepuri sunt moarte neasteptata si foarte rapida. Iepurii reproduc un zgomot de speriatura si in cateva secunde acesta moare. In plina dezvoltare a bolii hemoragice la iepuri, acestia prezinta febra, probleme de raspiratie precum si curgerea de sange din nas. Foarte putini iepuri rezista la aceasta boala. Procentajul de scapare este nesemnificativ de mic. Preventiv se poate aplica un vaccin inpreuna cu vaccinul pentru mixomatoza. Exista un vaccin combinat pentru iepuri care se numeste mixohemoragivac. In Romania vaccinul combinat pentru iepuri este produs de Pasteur Bucuresti. Pe [iata externa se gasesc vaccinuri cu efect mult mai bun dar procurarea lor este dificila pentru ca vaccinurile se transporta doar la temperaturi scazute, in recipiente frigorifice.




Mixomatoza este o boala care apare la iepuri din cauza tantarilor , sau alti paraziti, care pot fi in fan sau in furajul cu care se hranesc iepurii. Cand iepurii au mixomatoza (numit si pesta de iepuri), apar bube pe cap iar iepurii incep sa s
tabel-reproducere
tabel-reproducere
tabel-monte
tabel-monte
uriasul german al;b
uriasul german al;b
77943289_BXJIKXQ3
77943289_BXJIKXQ3
89315894_KKPOFMS3
89315894_KKPOFMS3
89315896_YKXHNDC3
89315896_YKXHNDC3
89315899_EPCCROR3
89315899_EPCCROR3
89315909_BTXGMDZ3
89315909_BTXGMDZ3
Alb de Dabrecen 1
Alb de Dabrecen 1
Alb de Dabrecen ggfgv
Alb de Dabrecen ggfgv
castor
castor
cuib-fatare-custi-iepuri
cuib-fatare-custi-iepuri

Comentarii album • 1
Nume:



anonim
Dinustv 3 decembrie 2018  
Informatii foarte necesare !!!
Răspunde Raportează
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.